A trăi simplu e necesar

Așa cum am scris deja în carte, e la mare modă asta cu dat sfaturi despre minimalism, downsizing, frugality, simplicity. Daaar, să aplice alții! Că eu am achiziții de făcut. Doar nu sunt fraier să rămân cu un model de iPhone vechi de care să-mi fie rușine când îl scot din buzunar. Sau să cobor dintr-o Dacia Logan în care am totuși rezervorul plin fără prea mare efort.

În zadar îi porcăim pe alții că își investesc banii în mașini scumpe și concedii exotice. Degeaba râdem de vecinul Săndel că și-a cumpărat BMW în rate și volan pe dreapta dacă noi dăm 1000€ pe ultimul model de iPhone doar pentru a nu fi mai fraier ca ceilalți. Tot săraci suntem și noi până la urmă.

În concepția mea, un om sărac nu e un om care nu are bani pentru a merge în Maldive. Sau care nu o poate răsfăța pe iubita lui narcisistă cu o butelie de Armand de Brignac.

A trăi simplu e necesar. Nu am de gând să spun că e frumos, că e fashion, că e productiv, că e sănătos, că bla bla. Nici nu vreau să cad în panta nihilismului spunând că nu există vreun adevăr comprehensibil sau o valoare esențială în viață. A trăi simplu e necesar pentru că te face să ieși din toxicele competiții imaginare ale extravaganței. Filosofia simplității e necesară pentru inversarea acestor trenduri dăunătoare.

Chiar dacă DEX-ul definește cuvântul sărac:

SĂRÁC, -Ă, săraci, -ce, adj.1.Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărman, nevoiaș.

am totuși o întrebare: Cum crezi că e un om care deține multe obiecte materiale scumpe și are multe cifre în conturile din bancă dacă pentru el, prioritatea nr 1 e să nu își diminueze agoniseala și se stresează de faptul că există oameni la care nu a ajuns epatarea acesteia? Îți spun eu cum e: TOT SĂRAC E!

Așadar, nu mai fiți săraci!