Cum să îți găsești motivația în orice

Am să pornesc de la premisa că nu există celebrele scuze: probleme cu tiroida, jobul este foarte stresant, am 3 copii care îmi mănâncă tot timpul liber, soțul meu este un trist și nu are niciun hobby.

Deci vom presupune că ești o persoană cât de cât sănătoasă: atât fizic cât și mental. Dacă ai copii de crescut și de educat, vom presupune că faci asta cu drag și nu îi privești ca pe o povară. Dacă jobul tău este stresant vom presupune că deja ți-ai dat demisia iar de luna viitoare vei începe să faci altceva. În caz că soțul tău este un trist, fără hobby-uri, vom presupune că deja ai discutat acest aspect cu el și a înțeles că tu vrei ceva mai mult de la viață decât să stai la orizontală cu telecomanda pe piept și berea alături. Dacă nu a înțeles, hai să presupunem chiar că ți-ai luat catrafusele și te-ai cărat. C’est la vie!

Bun. Acum că avem un punct de plecare, să trecem la chestiuni concrete. Pentru că nici mie nu îmi plac cuvintele goale.

CUM ÎMI GĂSESC MOTIVAȚIA?

1. Fii egoist(ă)

Persoanele familiste trăiesc cu teama că odată ce își vor aloca timp pentru ei, automat familia trebuie și va fi neglijată. Ceea ce e o prostie uriașă. Nu intra în această capcană! Dacă te pui în continuare pe locul 2 la toate capitolele, cuvântul motivație va dispărea din propriul dicționar. Și asta ar fi păcat. Pentru că tu ai potențial, nu? 😉

2. Elimină surplusul

Nu am reușit să merg săptămâna aceasta la sală pentru că am umblat prin service-uri cu a 2-a mașină. În plus, trebuie să îmi caut un televizor pentru dormitor. Că cel din sufragerie e cam mic și are tehnologie depășită.

Lucrurile materiale inutile te vor ține în loc. Bine, nu neapărat în mod direct. Însă cu siguranță contribuie la asta. Obiectele inutile sunt precum o variabilă în plus în ecuația succesului. Să zicem că îți propui ca de mâine dimineață să alergi zilnic 3km. Cu cât ești conectat la mai multe lucruri, cu atât șanșele ca să intervină ceva sunt mai mari. Așadar, limitează-te la strictul necesar! Nu ai nevoie de două mașini. Nu ai nevoie de 5 biciclete. Nu ai nevoie de TV în fiecare cameră. Nu ai nevoie de 30 de perechi de papuci. Nu ai nevoie de o casă cu 3 etaje. Nu ai nevoie să accepți toate invitațiile prietenilor tăi seara în oraș. Nu ai nevoie să zici DA la orice oportunitate.

Îmi aduc aminte de un prieten mai vechi care mi-a refuzat invitația de a mă însoți la o tură cu bicicleta, pe următorul motiv:

Bogdan, nu pot să vin mâine dimineață cu bicla pentru că trebuie să termin sezonul 7 din How I Met Your Mother. Și sigur abia pe la 2A.M. voi reuși să mă pun în pat. Spor la pedalat!

Mi-aș fi dorit să cred că era o minciună și de fapt nu îi plăcea compania mea.

3. Fii realist(ă)

Mulți dintre noi de dorim să evoluăm: să învățăm 1-2-3 limbi străine, să alergăm un maraton, să ne îmbunătățim sănătatea, să fim într-o formă fizică mai bună, să fim mai înțelepți sau pur și simplu să avem mai multă încredere în propria persoană.

Făcând apel la ideea #1 FII EGOIST(Ă), lucrurile de mai sus trebuie să fie prioritizate. Întreabă-te: care este cel mai important lucru pe care vreau să îl îmbunătățesc? Sănătatea? Inteligența emoțională? Cultura generală? Psihicul? Având un răspuns ferm la această întrebare, te vei putea concentra pe un singur obiectiv. Acesta este și concluzia aici: NU ALERGA DUPĂ 2-3-4 IEPURI. Făcând mai multe lucruri în același timp, oricât de bine le-ai face, vei vedea destul de târziu rezultate; și asta te va de-motiva, crede-mă!

O scurtă poveste de la finish-ul unui concurs de alergare

Prin toamna anului 2016 am participat la un semimaraton pe lângă Poiana Brașov. Era un traseu interesant pentru că acesta avea atât porțiuni de asfalt cât și de teren accidentat. Norocul meu a fost că avea și multe urcări — capitol la care stăteam binișor, aș spune. Ei bine, la final am reușit să termin cursa pe locul 3. Am urcat pe podium, mi-am luat premiul, trofeul, poze, HA-HA-HA, HI-HI-HI, zâmbete, dopamină, tot tacâmul. Îndreptându-mă ulterior spre mașină ca să merg acasă, mă abordează un alergător cam la 40-45 de ani:

– Felicitări pentru podium! Am văzut că ai scos un timp extraordinar.

– Mulțumesc frumos! Da, am făcut o cursă bună. M-am simțit foarte bine pe toată durata concursului. Eu sunt Bogdan! Încântat!

– Eu sunt Alex. Am o curiozitate totuși: ce timp scoți la un semimaraton pe plat?

– Ăăă… Pff… Cred că cel mai bun timp al meu e 1h 17min. Nu mai rețin exact.

– Wow! Foarte tare! Oricum, mai ai mult până la cele 58min. (n.r. recordul mondial din 2016)

– Ăăă… Pff… Da, după matematica mea mai am 19 minute diferență.

– Și care e următorul tău obiectiv acum? Vii la anul din nou aici, nu? Trebuie să iei locul 2 sau chiar să câștigi cursa neapărat…

– Alex, obiectivul meu e să fac sport cu același entuziasm ca și până acum. Medaliile, trofeele, podiumurile sunt ceva extra pentru mine. Nu e ceva neapărat. În fine… Eu am parcat mașina aici. Mi-a părut bine! Mult succes în tot ceea ce faci! Numai bine!

– Salut Bogdan! Numai bine!

O mare capcană în care mulți dintre noi picăm este aceea a comparației sociale. Avem teama că a NU face asta, automat suntem condamnați la a fi plafonați. Repet: mare-mare-mare greșeală.

Organizează-ți propria competiție imaginară cu tine însuți!

Persoana ta de ieri sau de acum 1 an îți va da cea mai relevantă informație cu privire la progresul tău. Nu te raporta la performanțele celorlalți! Dacă vedeta X face 7000 de abdomene pe zi, nu înseamnă că nu are rost ca tu să faci măcar 1000. 🙂 Daca vedeta Y vorbește cursiv 5 limbi străine, nu înseamnă că va fi în zadar dacă vei învăța una singură. Dacă prietenul tău aleargă un semimaraton cu 1min mai repede decât tine, nu înseamnă că trebuie neapărat să te antrenezi mai intens astfel încât să fii mai rapid.

Până la urmă nu e vorba despre a câștiga, ci despre a progresa și despre a te menține acolo unde îți dorești TU; că e vârf sau 10cm mai jos, e o chestiune de detaliu. Păcat că societatea din ziua de azi pune cel mai mare preț pe acel detaliu nenorocit care ne face viața mai puțin împlinită.