De ce sunt dăunătoare comparațiile sociale

Înainte de toate, ca să nu ocup spațiu virtual degeaba: ce este o comparație socială? Pe scurt, este o acțiune prin care o persoană se auto-evaluează în raport cu alți indivizi. Din păcate, am realizat de multă vreme, faptul că nici măcar eu ☺ nu dețin adevărul absolut. Drept urmare, voi alege să exprim doar câteva argumente, oarecum subiective, prin care consider că acest viciu nu își are locul în viețile noastre. Nu voi judeca variile motive pentru care oamenii încă aleg să cadă victime acestui trend machiavelic.

Hai să vedem împreună care sunt aceste argumente.

Dacă te compari cu cineva inferior?

Bine, trecem puțin peste stereotipul biblic nimeni nu e superior și bla bla. Consideră că ai un prieten sau o cunoștință, care nu își permite a savura zilnic, cafeaua, la acel local cu logo-ul de sirenă pe fundal verde. Cu ce crezi că te-ar ajuta să te umfli în pene, spunându-ți: băi ce tare sunt că îmi permit să dau în fiecare zi, 3€ pe o cafea? Singurul lucru pe care l-ai obține, ar fi un nivel crescut de dopamină în creier. OK, probabil vei fi mai recunoscător pentru ceea ce deja ai. Această abordare e într-adevăr un lucru pozitiv. Dar asta e o altă poveste. Însă, dacă vei alege să te îmbeți cu apă rece, acel sentiment pozitiv, de recunoștință, în timp, se va transforma într-un ciclon nociv, născător de plafonați mintal.

Cunosc câțiva să zicem totuși, oameni, care deși locuiesc într-o garsonieră năpădită de igrasie, preferă să cheltuie 3€ pe o cafea, în loc să își repare cuibul și să își respecte naibii comunitatea. Cât despre faptul că nici nu își duc gunoiul la pubelă nici nu mai vorbesc. Iar când îi întrebi de ce fac asta, răspund cu înfumurare: dar de ce să arunc banii pe zugravi? La vecinul de la etajul 2 e chiar mai rău... Și de ce să bat eu drumul 200 m până la ghenă, când și vecina de la parter, de 80 de ani, are același obicei prost?

Un exemplu puțin mai soft

Tocmai ți-ai cumpărat o casă. Ai învățat o limbă străină. Ai fost în concediul mult dorit. Te-ai căsătorit cu femeia visurilor tale. Ai obținut jobul mult tânjit sau pur și simplu ai reușit în viață. Comparându-ți realizările cu cele ale persoanelor care nu au reușit aceste lucruri, nu numai că te vei demotiva pe termen lung, ci și îți vei minimiza satisfacția izbândelor existente.

Sau folosind câteva cuvinte mai mărețe, fiecare secundă pe care ți-o petreci spunându-ți: am o mașină mai mișto decât colegul sau am un job mai dinamic decât fraierii care stau 8 h pe scaun, te va priva de entuziasmul succesului.

Succes, pentru care ai muncit atât de mult…

Dacă persoana-reper îți este superioară?

Inițial, ai fi tentat să spui că nu e nimic rău în asta. Cu ce naiba îți poate dăuna dorința de a cunoaște istorie precum colegul de bancă? Sau aspirația după funcția șefului tău care în vacanță, își asimilează vitamina D din Insulele Seychelles? Nu pare a fi nimic nociv în asta, nu-i așa? Însă, dacă reușești să treci peste lene și mai ales peste acel denial vanitos, realizezi că alegerile în viață îți vor fi (aproape) dictate, de ceea ce se întâmplă în jurul tău. Și asta ar fi păcat.

Bineînțeles, pe parcursul vieții, e normal ca omul să se mai schimbe. Să îți mai ajustezi obiectivele. Să îți mai modifici strategia după noile trenduri, care consideri că ți se potrivesc. Însă trebuie să faci o distincție clară, între a lua lucrurile bune de la cineva și a fugi antropoidește după reușitele unora. Atât idealurile cât și obiceiurile, pe care le protejăm și în care investim cel mai de preț lucru, trebuie să fie generate în principal, de propria dorință. Nu de ce are X. Nici de ce face Y. Sau de cât are Z.

Până acum ceva vreme era plin internetul de speakeri care ne învățau cum să devenim milionari. Acum, văd că e la modă să le explici oamenilor cum să fii cu adevărat fericit. Însă mulți dintre acești cvasi-propovăduitori infailibili, omit cel mai important lucru: ce îți dorești TU cu adevărat?

Comparații sociale de frică

Ca o mică paranteză, mă amuz copios când identific persoane, ce pică pradă așa-ziselor, comparațiilor sociale de frică. Am observat că aici, regăsim mulți orgolioși, care deseori, se simt amenințați, mai ales în momentele când cineva, din spectrul lor de cunoștințe, drege ceva admirabil. Iar în acel moment, indiferent că ideea admirabilului se află la mijlocul unei fraze, asistăm la remarci de genul:

  • Da, dar să vezi că și eu am fost acolo și am făcut și mai și …
  • Da, dar am și eu un prieten care …

Concluzia?

Comparându-ți reușitele, sau chiar eșecurile cu alte altor persoane, te va inhiba să fii… TU, cel autentic. Dar asta nu înseamnă că trebuie să trăiești mereu într-o bulă, deconectat de lume. Important e să urmărești trendul. Nicidecum să mimezi acțiunile altor persoane.