Ce sunt de fapt aplicațiile de tip fitness

Pentru că așa cum nici la inscrierea concurenților la The Color Run nu se dă vreun test de IQ, de ce s-ar face acest lucru când intri pe Strava / Runkeeper / Endomondo / Nike+ / Runtastic? Dar să luăm în piept Strava, pentru că este de departe, cea mai utilizată aplicație de laudă-te-cu-sport.

Narcisism și validare

Deși nu mai exist de ani frumoși pe Facebook sau alte rețele, până acum ceva vreme, am rămas activ pe Strava. Încerc să caut motivele pentru care încă eram într-o strânsă relație cu acest delapidator de timp. Probabil, credeam în zicala Dacă nu e pe internet, nu s-a întâmplat de fapt. În fine. Cert este că l-am închis. Aplicația nativă Garmin Connect, care vine la pachet, cu ceasurile de la producătorul cu același nume, îmi este suficientă. Singurul lucru pe care nu îl mai am, sunt zecile de aprecieri și comentarii cu Gr3t Workout, Bogdan!. Cu riscul ca a fi văzut drept un hate, activitățile de pe Strava, provin de la o comunitate de sportivi, febrili în a-și demonstra performanțele fizice. Cui? Habar nu am… Personal nici nu mă interesează.

Deci Strava e un fel de Facebook?

Exact. Doar că aici nu prea găsești leneși. În rest, se întâmplă exact același lucru ca și pe Facebook: validare umană și narcisism. Însă după cum spuneam deja, într-o manieră puțin diferită.

Doar acesta e motivul?

Nu. În cazul meu, petrecându-mi timpul mai mult răspunzând la comentarii, analizând workout-urile altor persoane și comparându-mi inevitabil, performanțele fizice cu ale celorlalți, chintesența acestei platforme s-a alterat. Motivația și analiza progresului meu, am început să le pun pe locul 2. Ca atare, am devenit mai superficial, cu lucruri care mă priveau în mod direct.

Concluzie

Petrecându-ți atâta amar de timp pe acest Facebook al sportivilor, datele workout-urilor tale vor avea ca scop principal, comparațiile cu ceilalți. În plus, următoarele tipuri de remarci, vor fi tot mai dese:

  • Băi fraiere, eu am alergat 10 km în 32′. În alea 45 de minute cât ți-a luat ție, apucam să alerg încă 3 km în jurul scenei de la Electric Castle, încălțat cu cizme de cauciuc.
  • Bine mă… eu dacă nu alerg minim 30 km, nici nu mă obosesc să îmi iau adidașii în picioare.
  • Hai mă lasă-mă cu maratoanele tale cu 120 lei, prin România. Eu doar la Iron Man la Kona și UTMB mai particip.
  • Dacă vreau, devin KOM/QOM pe segmentul acela în 10 minute. Just hold my beer…

Făcându-te astfel să te simți inferior (sau poate superior). Cât despre demotivare, nici nu mai vorbesc. Vad mulți sportivi amatori care aruncă bani pe înscrieri la competiții, doar pentru a se motiva. Sau alții care se silesc pentru niște KOM-uri efemere. I-aș întreba totuși, ce sursă de motivație vor avea peste 20-30 de ani, când inevitabilul declin fizic se va întâmpla…

FAQ

1. Cum va mai ști lumea, unde și câți km am alergat/înotat/pedalat?

Le spui tu. Celor care te întreabă.

2. Nu voi fi mai trist dacă nu mă voi mai vedea în Leaderboard-ul pe segmentul din parc?

Nu. Pentru că în Leaderboard-ul din mintea ta, vei fi mai bun decât ai fost ieri.

3. Nu voi fi mai puțin motivat?

Ba da. Dar doar dacă îți vei petrece timpul arătându-le celorlalți cât de puternic(ă) ești.

4. Nu voi fi mai izolat?

Ba da. Vei fi mai izolat de Strava.

5. Păi și unde îmi voi mai analiza workout-urile?

Direct pe ceas, platforma nativă a ceasului, Google Sheets, pe o foaie A4 old school, etc. Mai continui?

6. Păi eu am dat 4000 lei pe ultimul model de Garmin Fenix ca să folosesc Garmin Connect?

Da. Dar în primul rând ai dat 4k lei pe ceas pentru a te folosi de cât mai multe funcționalități, pe care doar acest model le are.

7. Și nu voi mai avea șansa să devin KOM/QOM?