Fii un mai bun ascultător!

Zilnic, identific mulți oameni care stau extrem de prost la capitolul a asculta. Asta ca să nu spun că uneori nici măcar nu există. Să asculți, într-adevăr nu e ușor. Am curajul să afirm că e chiar puțin mai greu decât a vorbi. Vorbirea o asociez cu procesul de expirație. Când mergi sau când alergi e foarte ușor să expiri. Poți face acest lucru ajutându-te mult de poziția corpului: îți lași ușor centrul de greutate pe un picior și pfff: aerul îți iese din piept din inerție, cum s-ar spune. Din păcate nu se întâmplă la fel și în cazul inspirației. Deoarece este necesar un efort al diafragmei. La fel se întâmplă și în cazul ascultării: necesită tot un efort. Nu e ușor să fii atent.

Ce am de câștigat dacă ascult mai mult?

Cu toții suntem capabili să tragem adânc aer în piept și să lăsăm cele mai stupide cuvinte să ne iasă din gură. Însă când vrei să asculți persoana din fața ta ai nevoie de o atenție continuă. Este uimitor câte lucruri poți să afli de la un om atunci când îl asculți. În câteva minute i-ai aflat problemele, hobby-urile, starea de spirit și/sau strategia de a-și rezolva nemulțumirile. E o metodă extraordinară de a cunoaște un om. Însă, din păcate puțini dintre noi mai fac acest lucru. Motivul? Pentru că un non-ascultător trăiește cu iluzia că mereu e vorba doar despre propria persoană. Când e un moment de liniște într-un grup, se agită. Când nu are ceva de spus, se panichează. Când povestea lui e mai puțin wow decât cea a interlocutorului, se alarmează. Aceste persoane se simt mereu într-o competiție.

Competiții imaginare

Cunosc multe persoane care atât de superficiale sunt când vine vorba de ascultat, încât în momentul când simt acea teamă de pseudo-inferioritate, tot ceea ce spui tu devine zero barat. Adică nu te mai ascultă deloc. Iar atunci, acești oameni intervin sughițând cu tot felul de simulacre: Da darrrrr…, Păi să vezi eu…, Asta e fix pix. Să vezi eu când am fost și am dres cutare…, Am eu un prieten care….

Indiferent că a reușit sau nu să revină pe tronul de dominator al conversației, rezultatul final e același: un dialog stânjenitor. Sau în cel mai fericit caz, un monolog plictisitor. De ce fac oamenii acest lucru? Doar pentru a domina o conversație? Fac acest lucru de teamă că nu vor mai fi percepuți de către ceilalți ca fiind interesanți? Nu sunt psiholog. Deci chiar nu am nici un răspuns.

Personal o conversație o văd ca pe o relație, o căsnicie. Ce rost mai are bărbatul în casă dacă femeia le face pe toate: gătește, face curățenie, aduce bani în casă, acordă educație copilului, se iubește singură și progresează în viață tot la fel de singură? La fel e și în cazul unei conversații: ce scop mai are o astfel de competiție spre cea mai captivantă poveste? Narcisismul? Dopamina?

Concluzie

Așadar, data viitoare când ești într-un dialog cu una sau mai multe persoane, respectă-le! În ziua de azi timpul e atât de prețios încât nimeni nu are nevoie să audă elucubrațiile și minciunile cuiva înspăimântat(ă) de către o posibilă inexistentă surclasare socială.

Ascultă mai mult decât vorbești! Dar atenție: A ASCULTA nu e sinonim cu A AUZI.