Ghidul alergătorului începător

Aflându-mă la 7 ani distanță de la primul meu maraton, cu peste 50 de finish-uri într-un timp rezonabil și niște podiumuri la activ, îmi permit a distribui câteva sfaturi despre alergat. În special pentru cei care vor să înceapă acest sport, cu o mare priză la public, mai nou. Bun. Acum, că sunt validat, să începem:

1. Nu alerga pentru că e la modă

Cunosc câteva persoane care s-au apucat de alergat doar pentru că pozele nocturne din club, distribuite cu patos, în social-media, nu mai adunau atâtea LIKE-uri. Și au renunțat după numai câteva luni. Trist, aș zice.

2. Nu investi prea mult în echipament

Să presupunem că ești la primul cros de 5 km. Banii nu te dau afară din casă. În caz că alegi să investești într-o pereche de papuci Hoka Evo Mafate SS de 200 EUR, doar pentru a nu fi mai fraier în fața amicilor tăi maratoniști, ți-aș sugera să te gândești mai bine. Fii liniștit, pentru că o pereche de Nike la 120 lei, nu te va înfrâna să bati recorduri mondiale. Oricum, 10 sau 20 de minute în plus la cele 4-5 h cat îți ia să termini un maraton, nu schimbă prea mult situația.

3. Bucură-te de mișcare

Deși alergatul îți oferă oportunitatea atât de a cunoaște persoane noi, cât și de a explora locuri neștiute, până la urmă e doar un sport. Așadar, savurează fiecare picătură de plăcere, provocată de secreția endorfinelor. Și abia după aceea, dacă mai rămâne timp, și doar dacă ți-e teamă că nu vei putea dormi bine la noapte, dă-le în sfârșit, un share și pe social-media.

4. Nu te compara cu alții

Tocmai ce ai terminat crosul de 5 km și deja te compari cu X, Y și Z, care au ajuns pe podium? E normal. Suntem cu toții predispuși la aceste comparații. Asta stă în firea omului. Indiferent că e vorba de performanțe fizice sau virilități financiare. Dar, dacă vrei să practici acest sport, multă vreme de acum înainte, vei începe să te întrebi: Chiar merită efortul pentru a trăi acele câteva minute pe podium? Aș mai alerga de plăcere dacă principalul meu țel ar fi poza cu trofeul și LIKE-urile revărsate?

Mergând la atâtea concursuri, am cunoscut diferite tipuri de oameni. Oameni care nici nu se obosesc să își ia adidașii în picioare, dacă nu aleargă minim 25 km. Alții care ar renunța chiar și la job, doar pentru a avea mai mult timp să se antreneze. Unii care, deși sunt novici în acest sport, iau startul din prima linie, alături de cei mult mai experimentați. Și ia ghiciți ce fac? Bagă un sprint de 300 m doar pentru a fi primii în poze, după care se sufocă. Împiedicându-i astfel pe ceilalți să își continue traseul. Am întâlnit și persoane care aleargă 30 km fără oprire, fără ceas, fără selfie stick și cu șosete de bumbac, ridicate până aproape de genunchi, dar cu zâmbetul pe buze.

Așadar, alergarea, ca orice altă activitate, va fi percepută exact așa cum vrei tu să o vezi. E precum locul de muncă: dacă îl faci cu drag, vei avea viață lungă și frumoasă. Altfel, dacă alegi să îl practici, doar pentru a-ți satisface anumite fetish-uri efemere, va fi doar o chestiune de timp, până când îl vei abandona. Ca atare, dacă te visezi alergând chiar și la 65 de ani, concentrează-te pe un singur lucru: să îți placă alergarea.

5. Nu îi judeca pe cei care nu fac sport

Într-adevăr, după ce termini un antrenament, parcă te simți mai împlinit, mai energic. Și totodată, mai înțelept. Dar asta nu se aplică la toată lumea. Drept urmare, respectă-i pe cei care preferă alte hobby-uri. Și mai citește încă o dată punctul 4.

6. Dacă nu ești Dr. Michael Greger sau Kilian Jornet și începi să dai sfaturi despre nutriție sau ultra-maratoane, tu având 14kg în plus și cea mai lungă distanță alergată 12km…

Please, just don’t do it!

Dacă mai aveți și voi alte sfaturi pentru viitorii alergători, le aștept cu drag în comentarii.