Scrisoare pentru viitorul președinte

Sfârșitul lunii noiembrie marchează alegerea viitorului președinte al României. Indiferent de sexul, culoarea sau media IQ-ului în rândul partidului acestuia, dorințele românilor sunt preponderent diferite. Având în vedere “multiculturalitatea” dintre generații, în mod cert acestea (n.r. dorințele) vor rămâne la fel de diferite pentru încă o bună perioadă.

De mic copil mi-au plăcut sărbătorile de iarnă. Pur și simplu le adoram. Nu le așteptam neapărat pentru că știam că voi primi cadouri, deși recunosc, era și acesta unul dintre motive. 🙂 Îmi plăcea perioada sărbătorilor de iarnă atât pentru atmosfera caldă cât și pentru răsfățurile culinare de care părinții mei au avut grijă să am parte. Când eram mic, obișnuiam să îi scriu lui Moș Crăciun. Tatălui meu, fiind medic, i-a fost destul de ușor să îmi răspundă printr-un scris ilizibil la doleanțe. Dacă aș fi încercat să citesc eu răspunsurile erau mari șanse să mă prindă sărbătorile de anul viitor. Prin urmare, tot el era cel care mi le citea.

Ei bine, deși au trecut ceva ani de când nu i-am mai scris lui Moș Crăciun, simt nevoia să compun încă o scrisoare. Această scrisoare i-o voi adresa viitorului președinte. Personal, aceste dorințe le voi considera mereu benefice pentru români, chiar dacă mulți dintre aceștia le pun pe ultimul loc.

Scrisoarea mea pentru viitorul președinte

1. Îmbunătățirea sănătății prin reducerea poluării

Având în vedere că dețin atât un autoturism care poluează cât și o bicicletă electrică, nu mă consider un ecologist pur sânge. Dar, când am aflat faptul că 23.000 de români mor anual din cauza poluării, nu am cum să nu mă îngrijorez. Prin urmare:

poluare

Domnule Președinte,

Vă rog să vă folosiți de puterea d-voastră executivă pentru a elimina carcinogenii și celelalte toxine din aerul, apa și hrana pe care le consumăm. Această poluare amplifică inutil costurile îngrijirii sănătății, reduc productivitatea românilor și produc efecte devastatoare asupra vieții noastre. O Românie cu o poluare redusă va fi o Românie cu oameni mai sănătoși și mai fericiți. Va fi o țară cu mai mulți oameni apți de a contribui și mai mult la dezvoltarea țării noastre. Dezvoltare care trebuia să înceapă încă de acum 30 de ani.

2. Mai multă educație

Personal nu am trăit în vremurile lui Nea Nicu. Mă simt privilegiat din acest punct de vedere. Însă, folosind trucul psihologic de a privi doar partea plină a paharului (lasă bă că e mai bine decât pe vremea lui Ceaușescu sau decât amărâții din Coreea de Nord) e nesănătos în acest context. De ce? Pentru că acest tip de gândire ne plafonează. Dacă vrem cu adevărat să evoluăm (atât ca indivizi cât și ca nație) trebuie să încetăm a compara status quo-ul societății cu perioade nefaste sau țări mai slab dezvoltate. Așadar:

educație

Domnule Președinte,

Vă rog să vă folosiți de toate mecanismele constituționale de a implementa această gândire în rândul confraților. Vă rog să contribuiți și mai mult la a-i face pe români să înțeleagă faptul că:

  • 50 de lei în plus la pensie, NU le va îmbunătăți viața. Venituri mai mari NU înseamnă o calitate mai bună a vieții.
  • o viață mai bună NU înseamnă lipsa totală de muncă și venituri mai mari (sub formă de ajutoare sociale spre exemplu)
  • consumerismul NU reprezintă calea spre împlinire
  • NU dimensiunea contului din bancă sau suprafața unei case reprezintă criteriul în a deosebi o persoană de succes față de una eșuată
  • onoarea unui vot neinfluențat valorează MAI MULT decât orice pereche de cizme, găleți, bani sau orice alte obiecte fizice
  • 1 minut din viața fiecărui român are un impact mai mare decât 5 vieți ale unui singur individ
  • lipsa prezenței la vot NU reprezintă soluția și cu siguranță NU e un motiv de laudă

Concluzie

Făcând aceste 2 lucruri, calitatea vieții românilor, motivele ca aceștia să rămână sau să se întoarcă în țară, infrastructura, drumurile, locurile de muncă, oportunitățile de carieră, securitatea națională, relațiile cu celelalte state, se vor îmbunătăți în mod automat.

O țară în care președintele e mai preocupat în a da vina pe ceilalți, e o țară care stagnează. O Românie în care tinerii își investesc timpul în a crea materiale media cu politicieni ironizați decât să își aloce 5 minute pentru a merge la vot, este o țară iresponsabilă. O țară în care poporul își vinde votul pentru un obiect banal, efemer, este o țară cu oameni needucați. O Românie cu un sistem de educație modernizat va avea mai puțin candidați la președinție care să NU știe formula ariei unui cerc. O țară cu oameni mai educați va avea un procent mai mic al populației cu toaleta în afara casei. O Românie cu oameni mereu nemulțumiți care doar așteaptă ca lucrurile să se întâmple fără ca ei să contribuie cu ceva (vot, educație, ș.a.m.d) este o țară mediocră, sortită eșecului.

Nu sunt vreun adept al ideologiilor marxiste, dar din păcate principiile democrației ne-au făcut să alunecăm spre prăpastia unui fenomen dăunător: consumerismul. Drept urmare am început să consumăm. Excesiv. Devenim tot mai mult o specie care consumă mai mult decât creează. Și asta ar trebui să ne dea de gândit. Oamenii refuză din varii motive să reflecte în profunzime fix atunci când ar trebui să o facă. Se lasă conduși de instincte bazate în mare parte pe consum, în speranța găsirii satisfacției mult căutate în spatele unor banale sesiuni de shopping. Probabil e superficială analogia mea, însă aceste lucruri reale mă fac să mă duc cu gândul la ceva care aparent sună sinistru: privind din anumite unghiuri, prea multă democrație strică. De aceea uneori puțină educație băgată indirect cu forța în rândul cetățenilor nu cred ca ar strica. Omului modern, când îi dai libertatea să facă tot ce vrea și cum vrea, deseori ajunge să se auto-degradeze cheltuindu-și până și propria piele. Ceea ce e dezolant.

RUTINALISME (Capitolul 1.5: Consumerismul)