Tu cât plătești pentru aroganță?

Recent, o cunoștință, și-a pierdut permisul de conducere. Obișnuind a-și etala înțelepciunea infailibilă, îndiferent de domeniu, nu am avut nevoie de prea mulți neuroni pentru a dezlega taina motivelor, din care aceasta s-a urcat băut la volan:

Ia să storc eu câteva beri. Doar o viață trăim, ce naiba! Nu mi se poate întâmpla nimic. Voi conduce printr-o zonă rurală, unde nu prea circulă poliția. Și în plus, sunt pe lângă casă. Dau rapid 2-3 telefoane…

Ca să mă limitez la un singur cuvânt: AROGANȚĂ.

Așadar, inevitabilul s-a întâmplat. Neșansa, combinată cu prezența evitabilă a mediocrului motiv (alcoolul) de a-ți pierde permisul, și-a spus cuvântul răspicat. Din păcate, mulți dintre noi uită cine au fost și cred cu tărie că niciodată nu vor pierde ceea ce au câștigat. Cu norocul în viață e ca la table: oricât de norocos ai fi, nu vei da mereu 6:6. De aceea, cred cu tărie că în orice situație pe care ai impresia că o stăpânești, neașteptatul se va întâmpla. Probabil chiar atunci când te aștepți mai puțin.

Deseori, îngâmfarea cântărește mai mult chiar și decât inteligența. Nu ai prea multe de câștigat dacă lași orgoliul să îți dicteze ce să faci. Cu toții avem o doză de orgoliu. E ceva normal. Însă, când acesta nu e ținut sub control, te ridică deasupra tuturor și te ajută să iei deciziile proaste. Întrebând la modul retoric, de ce ai alege să trăiești mereu cu impresia că ai totul sub control, iar în următoarea zi, să pierzi totul? Asta chiar nu mai ține de a fi optimist.

Orgoliul, mândria, fala, trufia, vanitatea sunt droguri, pentru care cu toții plătim un preț exorbitant, la un moment dat.

Cu toate acestea vestea bună este că în viața deseori avem examene de susținut. Treci clasa, abia atunci când ai învățat suficient. Bine, există și varianta copiatului, însă e doar o chestiune de timp până când vei fi prins. Așadar, acest inamic puternic care ne inhibă procesul de dezvoltare personală, trebuie ținut sub control. CONSTANT! Doar așa vom lua mereu cele mai bune decizii în viață. Sau cel puțin le vom evita pe cele mai proaste.

Concluzie

Cu ce am rămas eu din toată povestea aceasta, ar suna cam așa: naivitatea combinată cu modestie, este deseori un cuplu mult mai sănătos, decât deșteptăciunea prevalată de mult fudulism.